Nu tot ce arată a maimuţă, e maimuţă

Dezinfomare crasă!

Multimaghiarul Verestoy Attila n-a fost rănit într-un accident ci într-un incindent. Autovehicolul care a intrat în el nu era TIR ci  o Dacie 1310, iar la volan nu se afla un străin ci un român, care nu era nicidecum independent ci PRM-ist.. Din declaraţiile poliţiei se pare că şoferul avea sânge de ungur, da' numai pe bara din faţă!

Mucificarea pe etape

Ca pălinca nu-i nicuna
Bei o duşcă, mai vrei una
Dacă-i şi din Maramu
Apăi clar te-o luat dracu!

Leru-i ler şi iarăşi ler..

Azi, 16 noiembrie 2011, am auzit pe radio prima colindă pe anul ăsta....Era HRUŞCĂ, bineînţeles!:))
Deci îi clar: o lună şi jumătate n-avem niciun stres de ler. O să fie inflaţie cu atâta producţie de ler/cap de român, vă spun! Rugaţi-vă numai să nu răcească Hruşcă, că altfel se amână Crăciunul şi doamne feri de încă câteva zile de leruială!

Pensionarii fac lucruri trăznite:D

Mi-a fost dat să văd ieri pe teve un filmuleţ realizat în Camera Lorzilor din Marea Britanie. Personaje principale: Lord King şi Lady Trumpington. Profitând de umorul specific englezesc, la un moment dat lordul face o glumă tipică, legându-se neinspirat de etatea baronesei ajunsă la 89 de ani. Atât i-a trebuit!! :))

Când i-am văzut mutra dispreţuitoare a acestei "lady", am avut un deja-vu! Deci vă spun: e aceeaşi băbăciune care te ridică de pe scaun în troleu să-şi pună ea curu sau care se împinge să fie ea miruită prima la slujba de duminică. Oricum gestul cu cele două degete e demenţial!

Pentru cei care nu ştiu, în Britania gestul cu două degete în "V" e unul obscen, similar oarecum cu românescul "degetul mijlociu". Acuma depinde şi cum ţi mâna: dacă o faci cu palma spre exterior, e semnul victoriei. Acum vorbim de celălalt, cu palma spre interior. Se pare că originea acestei obscenităţi este una care coboară până spre anul 1415 când a avut loc o cafteală pe cinste între arcaşii francezi şi cei englezi (Bătălia de la Agincourt). Atunci, francezii i-ar fi ameninţat pe englezi că le vor decupa cele două degete cu care mânuiesc arcul. Cum însă ei au fost cei care au luat-o pe coajă, englezii le-au arătat îngâmfaţi cele două degete nevătămate. Peste veacuri, explicaţia gestului a pălit, semnificaţia not!:D

Ori suntem violatori, ori nu mai suntem!

            Rasturnare de situatie în cazul profesorului de la liceul Jean Monnet acuzat ca si-ar fi violat o eleva. Procurorii au schimbat, pe ultima sută de metri, încadrarea juridică a faptei invinuitului din viol şi relaţii intime cu minori în incompetenţă la viol şi nesatisfacerea victimei în formă continuată.

Potrivit elevei acuzatoare, profesorul de sport ar fi un infantil pudic nelipsit de scrupule, un neadaptat la rigorile şi cerinţele mişcării feministe actuale „Deci cum să-mi facă mie una ca asta, unei profesioniste?! Au fost cele mai irosite 5 minute din viaţa mea! Nici tu sex oral, nici tu sex anal, da până când?!”, a tunat fata.  Conform acesteia, ea l-ar fi stimulat pe profesor să se apuce de treabă, însă el a avut un blocaj psihic inexplicabil: „L-am implorat: Viorele, Viorele....fă-mi şi tu o perversiune ceva, orice, da repede că ard de una sigură ca proasta! El batman-batman. Stătea ca blegu şi se uita la mine. Atunci i-am pus hotărât mâna-n păr şi l-am tras deasupra mea...Sunt foarte revoltată! Nu m-a violat cum trebuie! Nu mai ştiu bărbaţii din ziua de azi cum se violează cu adevărat o femeie”.

De cealaltă parte, purtătorul de cuvânt al Parchetului, subcomisar Christina Ciocan, a confirmat schimbarea încadrării juridice a faptei, declarând că acest gen de infracţiuni sunt mult mai drastic sancţionate de Codul Penal, condamnaţii riscând, cel mai probabil, să primească arest la domiciul pe viaţă. Cei de la formaţia Codu’ Penal n-au vrut însă să comenteze situaţia, doar solistul Cabron exprimându-şi digital punctul de vedere pertinent.

Din câte se pare, eleva sexată involutar a intrat în conflict cu celelalte colege de clasă, ofticate că pe ele nu le violează nimeni. „De proaste şi urâte ce sunt! Nici dracu nu se uită la ele, invidioasele dracu”, a răbufnit preafericita.

Lansarea Iphone 4S afectată de poluarea atmosferică

Surpriză de proporţii la lansarea noului Iphone 4S, eveniment petrecut concomitent în Bucureşti şi Cluj-Napoca. În momentul apăsării butonului de start al smartphone-ului, primii clienţi ai telefonului de 500 de euro au avut un şoc: în locul celebrului wallpaper „Blue Marble” reprezentând o imagine superbă a Planatei Albastre, aceştia au fost întâmpinaţi de o poză a Pământului gri, fadă, lipsită de culoare.

Chestionaţi despre această întâmplare, organizatorii evenimentului au declarat că nu ştiu ce s-a întâmplat: „N-am mai păţit niciodată aşa ceva. Dacă ar fi să căutăm vinovaţi, aceştia am putea fi chiar noi, cei 7 miliarde de oameni, care populăm această planetă. Zilnic distrugem natura poluând-o cu tot felul de substanţe care afectează stratul de ozon. Din această cauză am păţit ce-am păţit azi...nu se mai vede Pământul cum trebuie din cauza norilor încărcaţi cu tot felul de substanţe toxice, iar de aici până la încălzirea globală a procesorului a fost doar un pas”, ne-a declarat Dragoste Teia, printre altele şi o înfocată fană a trupei Ozone.

Clienţii prezenţi la lansare s-au aruncat şi ei în tot felul de presupuneri legate de cele petrecute. Mulţi nu au vrut să înghită explicaţia oficială dată de organizatori, astfel că fiecare a venit cu propria versiune: „Eu cred că de vină sunt numeroasele explozii solare care distorsionează imaginea preluată de către acest telefon”, a opinat o posesoare de drept a smartphone-ului. Alţi curioşi au lansat scenarii mult mai sumbre pentru wallpaperul cu pricina: „Vă daţi seama cum ar fi fost să fi avut parte în această dimineaţă de o eclipsă totală de soare? Un touchscreen de 5MP în beznă ar fi fost totuşi prea mult chiar şi pentru defunctul Steve Jobs, fondatorul Apple”.

Sechestru de-an hala!

Conform unor surse judiciare, temuta organizaţie parafiscală ANAF ar fi sechestrat-o în ultimul hal pe o doamnă cu dublă cetăţenie româno-finlandeză, Nokia pe numele ei mic. Şi asta chiar la ea acasă, în Jucu! Se pare că recompensa cerută pentru eliberarea acesteia ar fi undeva la 10 milioane de dolari. Pentru plata răscumpărării a fost contactată chiar firma-mamă, stabilită de ceva vreme în Finlanda. Surpriză însă! aceasta s-a dezis de soarta odraslei din România devreme ce i-a transmis că a rămas puţin lefteră din pricina deselor vizite de afaceri efectuate în ţările din lumea a treia.

Temutul şef al organizaţiei care a pus la cale întreaga acţiune abominabilă, Sorin Blejnar, ar fi declarat că această sechestrare ar fi venit ca urmare a comportamentului inadecvat pe care cunoscuta scandinavă fiţoasă l-ar avut încă de la venirea ei pe meleagurile mioritice, când, în mod voit, a înşelat vigilenţa paznicilor din vamă, trecând de mai multe ori cu camionu fără să plătească taxa de şpagă. Mai mult decât atât, Nokia şi-ar fi permis să trăiască în opulenţă, fiind văzută mai mereu cu smartphonuri de ultimă generaţie la ureche.

Ceteră, inima me!

No, apăi fost-am şi eu la o Sară Moroşenească vero-vero în Etno (eee, acolo pe Memo în staţie!). Atracţia serii a fost o horitoare de la mama ei de-acasă din  Copalnic Mănăştur MM, cea care de altfel mi-a şi lansat invitaţia - Diana Cîrlig (cu "î" din "i" se scrie, staţi liniştiti!)
Şi ca să fie treaba-treabă, am luat cu mine câţiva coleji de scârbici şi prieteni. Aşa că dă-i să sune tati!!!! Melodiile moroşeneşti, alături de cele din zona Lăpuşului sau de pe Someş au făcut ravajii printre invitaţi. Ai, domne feri! Totul a fost condimentat cu dedicaţii care au curs în voie printre horile încinse de tinerii flămânzi de distracţie, joc şi voie bună.
Punctul culminant a fost o dedicaţie venită din partea Dianei - Mândră floare trandafir, o melodie de suflet pentru mine, cu care mi-o rămas datoare încă de la nunta lu' vară-mea! Delir!!!
No, ş-apăi zis-am că stau până la 1, da' s-o făcut 4 bistoş! Apoi mi-am promis că nu mă mai iau la trântă cu gradele, da numai Dioruţu ştie cum am ajuns acasă. A fost tare hazliu în ziua aia la scârbici!
PS. Mereţi fraţilor marţea în Etno, că nu veţi regreta. Pe cuvânt de moroşan (cu clop)!

Ui să vezi cum horeşte mândruţa asta nealcoşă din Ţara Chioarului:

Faza zilei:))

Mademoisella din imagine este o angajată a Primăriei Cluj-Napoca care încearcă să mascheze sigiliul pus de DNA pe biroul şefului - Primarul Fifty-Fifty. Spun că încearcă, deoarece fotografii de la Ziua de Cluj au reuşit să tragă în chip efigia într-un moment în care funcţionăraşa se fâţâia pe scaun. Cred şi eu că îi cam naşpa să stai 8 ore lipită de scaun. Vai curu!!

Una peste alta, e o alegere bună să pui o femeie pe scaun! Sincer, n-aş vedea stând în locul ei un bărbat cu hemoroizi, o zi întreagă. Dar totuşi, nu era mai util să pui acolo un banner de exemplu? Oricum biroul primarului era bine păzit de un ajent DNA (ăla din reflexie) care-şi făcea treaba cu precizia unui soldăţel din tranşeu.

Protest Pro-Argint

Şase ecologişti frumoşi, membrii ai temutei Grupări de Acţiune Socială, filiala Cluj, au protestat ieri violent împotriva proiectului exploatării aurifere de la Roşia Montană. Iubitorii de arginţi s-au baricadat în sediul ruinei fostului "Conti" de unde au început să zvârlească la întâmplare cu Roşii autohtone aduse din zona Montană (Apuseni), totul pe ritmurile iubitei trupe spaniole Las Ketchup. Deşi manifestarea a debutat ca un repetitio înaintea debutului celebrului festival iberic de catapultat roşii în mufa oricui - Tomatina, acţiunea celor 6 a luat o turnură neaşteptată în momentul în care aceştia au arborat pe balconul hotelului un banner pe care apărea scrijelit cu ojă un cuvânt care a făcut istorie în ţara noastră: REVOLUŢIE. 

În acele momente de mare încărcătură emoţională, curioşii aflaţi în faţa clădirii au început să aibă deja-vu-uri cu apusul Iepocii de Aur, drept pentru care, în doar câteva momente, aceştia au început să ţipe isteric: Jos Guvernul! Jos Dictatura! Jos Băsescu!. Din câte se pare, clujenilor li s-au făcut milă să strige şi Jos Boc!, nevrând să facă astfel nicio instigare cu caracter discrminatoriu sau aluziv. 

Mulţi dintre cei prezenţi purtau ceva similar unor veste de kevlar, semn că se aşteptau din moment în moment la o înăbuşire sângeroasă a revoltei. Cum teroriştii au întârziat să apară, în scenă şi-au făcut prezenţa trei miliţieni locali care i-au condus pe revoluţionari la sediu, pentru o discuţie absolut amicală, de la pulan la ochi.


Imagini în direct din faţa Conti



Păţăşti :D

Din ciclu "dacă eşti prost, trebuie să ai musai niţel bulan", episodul I:

Ieri, duminică, mă duc cu MMM-ul la Profiul de pe Eroilor Strasse (Floreşti City) să-mi achiziţionez ceva de-ale gurii. Buuun, parchez chiar pe podul din faţă deoarece parcarea magazinului era plină ochi (5 maşini), o închid şi mă introduc înăuntru. Stau crecă vreo 10 minute din care 9 la coadă şi ies. Când mă uit înspre maşină, am crezut că am ceva iluzie optică mişto: o vedeam muult mai departe decât unde am lăsat-o eu. Cum dracu, zic! Şi stau şi mă mir ca prostu pentru că nu-mi aminteam deloc să-o fi parcat taman în mijlocul străzii! Bonus: coloane de maşini de ambele părţi. Şoferii care erau mai aproape de hardughia gri apărută intempestiv în faţa lor se uitau ca boii la poarta nouă şi se întrebau cine-i cretinul ăla care de şi-a parcat maşina în curmezişul drumului. 

Primul meu gând a fost că cineva face mişto de mine. Mă uit în jur, dar nimeni cunoscut. Pfuuuu! Şi-mi pică fisa: uitasem s-o bag în viteză şi să-i trag frâna de mână. Atââât!

Bun, am elucidat misterul, dar ce să fac? Să mă duc la maşină, dându-le prilej şacalilor să sară pe mine şi să ma facă de de porc în tăte formele, apreciindu-mă bineînţeles pentru remarcabilele abilităţi şoferistice? Sau să mă fac nevăzut? Dacă nu mă duceam însă, riscam să iasă treaba şi mai urât. Îmi iau până la urmă inima-ntre dinţi şi, cu capul în pământ, mă duc spăşit spre maşina pe persoană fizică staţionată în mijlocul drumului. Nasol moment...simţeam cum nşpe perechi de ochi mă urmăresc cu ură şi dispreţ, expectorând în scârbă expresii injurioase uzuale corespunzătoare situaţiei. Îmi ridic totuşi ochii spre prima maşină şi-l văd pe loganist cum dă foarte dezaprobator din cap. Era clar: urma să sughiţ toată ziua! Părăsesc în trombă parcarea să-mi mai salvez urma de demnitate şi o-ntind spre casă. Pe drum, opresc să văd dacă nu e cumva buşită în spate când a luat-o singură ca nebuna. Era nevătămată. Slavă Domnului! 

PS. aş fi vrut să fac nişte poze dar mi-era prea jenă de oamenii aia..

N-ai feisbuc, nu exişti. My ass!!!

Rămăsesem dator cu o explicaţie câtorva dintre prietenii mei ultra-mega-intrigaţi că i-am şters din lista de prieteni: NU, nu v-am şters drajilor! Eu m-am auto-clinărit prin simpla apăsare a butonului "Do you really want to close your FB account?" DA, chiar vreau! Am avut însă supriza să văd că aştia nu ţi-l închid de tot, numai ţi-l suspendă. Al naibii Ţucănberg ăsta....speculează slăbiciunea umană de a nu rezista tentaţiei apăsării butonului "Activate your FB account?". Însă eu batman-batman....de 3 luni, mintenaş!
De ce mi l-am suspendat? Mulţi au ţinut să-mi sugereze ei înşişi explicaţia: "sigur te-a prins prietena că agăţai gajici pe feisbuc, hehe", sau cea mai tare "te-a pus să-ţi schimbi statusul că eşti într-o relaţie, nu? hehe". Deci NU, hehe, not even close, cum ar zice americanu! Unu la mână-nu am prietenă şi doi: nu-mi dictează nimeni ce şi cum să fac! Ca am lămurit asta, iată explicaţia reală, obiectivă şi de netăgăduit: devenisem olecuţă dependent de saitu ăsta de socializare, petreceam ore întregi pe el fără să fac nimic productiv. Pierdeam vremea mai ceva ca aleşii noştri în Parlament. E important totuşi să ştii când se te opreşti, când să pui picioru în prag înainte să dai cu capu în tocu de sus. Un lucru e cert: sunt bucuros că nu mă mai trag pe fesebuci!
O singură qestie regret: nu mai ştiu când să zic şi eu un La mulţi ani prietenilor...aşa că iertare în caz că nu vă deranjez cu vreun apel în care să vă îndrug 2-3 bla-blauri obosite şi  câteva stereotipii clasice.

Misterioase sunt căile Domnului...

Încet-încet se mai duce naibii un simbol creştin - coroana, acel aranjament floral adus de obicei ca omagiu răposatului. Conform unui anunţ postat pe uşa Bisericii Ortodoxe din cartierul Someşeni, drept-credincioşii sunt sfătuiţi călduros să nu mai aducă coroane la înmormântări, ci bani într-un plic, alături de două-trei cuvinte de condoleanţe (dacă simt că au inspiraţie). Milostenia a trecut şi ea la un alt nivel pare-se. Ce atâtea flori şi lumânări? Ce să facă mortu cu ele? BANI tati! Da numerar să fie, că n-avem cititor de carduri şi nici încredere în cecuri.
Conform unor surse din preajma altarului, el Padre lucrează din greu la o listă cu noile tarife* bisericeşti pentru Slujba Înmormântării. Astfel:
  - Înmormântare simplă (un mort) - 800 lei
  - Înmormântare de grup (doi sau mai mulţi) - 1300 lei
  - Predică standard (10 minute) - 200 lei, peste - 30 lei/minutul
  - Slujbă prin corespondenţă (telefon, Skype) - 250 lei
  - Menţionarea expresiilor "în loc cu vedeaţă" sau "ţărână din ţărână" - 50 lei fiecare
  - Interpretarea cântului "Veşnica lui pomenire" - 100 lei
  - Citire listă iertăciuni - 65 lei
  - Însoţire mort la groapă - 200 lei (pe jos - 400 lei)
  - Aruncarea primei lopeţi de pământ reavăn în groapă - 25 lei
* Sumele pot fi achitate şi în rate, cu buletinul unuia dintre aparţinători. 

Dedica-ţi-aş muzicale

                                         

Îţi sună cunoscut ?

După zeci de ani de studii, investigaţii şi analize ştiinţifice, o echipă de cercetători ai Universităţii Cluj a ajuns la concluzia că, în timpul reuniunilor familiale, principala întrebare pe care familiile românilor o pun membrilor lor cu vârsta peste 20 de ani este următoarea:

•        Când te însori/măriţi ?

Tot aceşti specialişti în comunicare au întocmit şi o listă cu pricipalele răspunsuri oferite în urma adresării acestei întrebări. Cu amabilitatea lor am selectat câteva:

  -  Nu-i treaba voastră!
  -  Nu vă f**ă grija!
  -  La anu.
  -  Când m-a cere!
  -  Niciodată!
  -