Muncim, muncim ca domnu primar să iasă!

          Pe principiul instituit de IPSTeofan la Iaşi, în uichend am fost martorul unei slujbe bisericeşti "îmbunătăţite" cu elemente profane de sezon. După mult-aşteptatul Amin din finalul slujbei, când deja mintea-mi zbura la nişte ciuperci (culese de însuşi Je) cu mămăliguţă, nea' Popa dă intempestiv startul sesiunii de anunţuri, devenite deja celebre în rândul enoriaşilor rohieni în special datorită caracterului lor mercantil. De data asta a avut un element surpriză: un scurt cuvânt din partea unui candidat la Primăria-mamă din Tg. Lăpuş. Fain zic şi mă străduiesc cu greu să dau un search mintal prin Biblie în căutarea vreunei pilde edificatoare pentru simbioza om politic – slujitor al lui Dumnezeu. Încurcate sunt însă căile Domnului! Dar şi chemarea furculiţei îmi obstrucţiona destul de vădit sinapsele neuronale. Apelez la o variantă ajutătoare. Publicul deja apucase şi el să afişeze la unison acea grimasă năucă à la nea' Vasile care vede pentru prima oară în viaţa lui o ţestoasă pe uliţa satului.

          Noh, asta e, mă resemnez. Mă consult cu Eu-ul şi ajung repede la concluzia că e musai să rămân până la final, astfel e de porc să ies înaintea popii din incintă. Între timp vine Candidatu, se propteşte de-a dreapta Sfinţiei Sale şi înşiră leneş tri vorbe pe-o aţă albă. Concluzia e una simplă: dacă punem ştampula pe numele lui, o să fie imperios achiziţionarea de patrupede lătrătoare pentru acăţarea colacilor. Cum reprezentatul Divinităţii dădea şi el din cap aprobator, gogoaşa devenea din ce în ce mai muşcată. Hai că nu-i rău, zic! Obvious, m-am înşelat…. Când credeam că le-am văzut pe toate, un alt episod jenibil şi-a făcut loc cu coatele printre enoriaşi. La un moment dat, câţiva coptii, momiţi cu 2 acadele, au început să împarte cu nesaţ fluturaşi cu Candidatu, creându-se treptat un fel de competiţie ciudată între ei. Ia de aici, tu ia de aici, toată lumea lua de peste tot! Dar coptii, tot coptii….doi dintre ei, cu o mână de hârtii electorale în mână, s-au trezit brusc în faţa înveşmântatului, lângă altar. Rezultatul? Talcioc în toată regula:

Copilu 1: - Părinte, luaţi un pliant! (şi-i întinde vreo trei)

Copilu 2: - Părinte, de la miiiine!!!

Preotu: Şhhhh! (ăsta avea mâinile ocupate cu cădelniţa şi crucea)

Copilu 1: Da luaaaaţi!!

Preotu: Şhhhh!! Lăsaţi-le pe masă şi maaaarş!!!

Copilu 1 pleacă spăşit, celălalt încă nedumerit că a rămas cu fluturaşii în mână, se întoarce cu faţa înspre credincioşi şi ridică mirat din umeri…

Adevărul e că nici eu nu am înţeles mare brânză din slujba asta de Rusalii J))