Al nostru curling e mai simplu, dar, paradoxal, mai
interesant: e de-jucat de-un singur individ, bolovanii îi zvârleşte în ceilalţi
potenţiali pseudo-coechipieri pentru a le băga mortu în casa,
totul pentru un scop nobil: să demonstreze evidenţa adevăratului leader.
Dar, să fim bine înţeleşi, nu oricine poate practica acest
sport. Spun sport pentru reuneşte activităţi repetitive care necesita o
perioada îndelungată de antrenament şi cantonamente, iar dacă nu te naşti cu
talentul asta, poţi uşor să mori speranţă! Aşadar eu apreciez din toţi
rărunchii curlingul, mai ales când, din greşeală intenţionată, ricoşează şi-n
mine, periodic, cate-un bolovan. Şi mă enervează maxim deoarece n-ar fi trebuit
sa fie victime colaterale. Daca tot vrei sa fii campion olimpic la curling,
fă-o de unul singur, fără să loveşti în alţii! Altfel, bolovanii ricoşabili
s-ar putea să lovească manta destul de imprevizibil şi sa-ti articuleze una la
tifometru de să te-nvârteşti ca titirezul în scaunul directorial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu