Sincer, de câte sute de ori am
trecut eu p-acolo în cei 9 ani de pribegie someşană, doar o singură dată am avut nefericitul prilej să dau nas în nas cu acest tren-fantomă. Crek a fost undeva anul trecut, într-o sâmbătă pe
la amiaz aşa. Eram a 4-a maşină la Stop. După 5 min de aşteptat, apare frigid din tufişuri stră-stră-strămoşul Mocăniţei, un trenuleţ
obosit vai de mama lui! Tiptil-tiptil, se strecoară prin faţa noastră
şi, când mai erau cam vreo 5 vagoane, se opreşte brusc! .....Bineînţeles, se defectase!!!:)) Deci cum să am eu ghinionul ăsta?? Crek atunci mi-am pierdut vreo 2 ore stând de-a lela la acea trecere mirifică!
Însă ghinion mai mare pot spune că
a avut amărâtul ăsta cu Seat, săracu! Observ
însă că, paradoxal, cu cât scade viteza de deplasare pe calea ferată, cu atât
se petrec mai multe accidente. Io am totuşi o propunere: la fiecare trecere
fără barieră, trenul să fie cel care acordă prioritate maşinilor. Aşa n-or să
mai fie atâtea accidente, decât în cazul în care vreun mecanic de locomotivă vitezofil se
bagă la o liniuţă perpendiculară cu un BMW (indubitabil aţi văzut faza asta prin
filmele americane).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu