Videouri

Loading...

28 februarie 2012

La sperat, înainte!

La sugestia Cristinei, o şibecaşă de-a mea din Oradea, am să vorbesc un pic despre cuvântul sper. Cred că în nicio altă limbă, acest termen nu are o semantică mai variată ca şi în dulcele grai românesc: „sper să câştig la loto”, „sper să îmi iau examenul”…aţi înţeles ideea nu?! Cuvântul ăsta din patru litere sintetizează profund felul românesc, foarte mioritic, de a acţiona şi de a privi lucrurile „ speeer să nu mă omoare ciobanu vrâncean, da dacă vrea cu tot dinadinsul, ce pot să fac?!”…Să reacţionezi? Să nu mai speri ca prostu, fără sa faci nimic? Ne-am obişnuit ca totul să fie lăsat hazardului şi divinităţii: „sperăm să fie un an mai bun!”… Şi stăm şi aşteptăm să vedem dacă speranţa asta se materializează cumva. Dacă da, „ţ-am zâs, ţ-am zâs!!”, dacă nu „eh, păţăăăăşti, n-ai de unde ştii!”.
Cel mai mult îmi place aia cu „Speranţa moare ultima”. Să vă spun ce-i şi cu vorba asta. Cică era un film românesc horror în care jucau mai mulţi actori, printre care şi una intitulată Speranţa. Şi, conform scenariului oscarian, ea a dat ultima ortu popii în respectiva peliculă, lăsându-i pe toţi cu o urmă de regret, pentru că, să recunoaştem, gagica arăta binişor şi stârnea imaginaţia carnală a multor privitori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu