Nu face vântu din pom, ce face femeia din om

Povestea care urmează să v-o expun aici-şa e una cât se poate de reală, fierbinte, relatată chiar aseară de un prietenaş. Zice-se că eram cu mai mulţi tovarăşi la o masă într-un bar şi, după cum ni-i obiceiul,  începem să sporovăim despre absolut orice! sincer, dacă ne-ar auzi careva, i-ar fi greu să ne diferenţieze de nişte babe absolut aleatorii, proptite în gura porţii, proaspăt întoarse de la biserică, dar asta e altă poveste! Mna şi dintr-una într-alta, ajungem la arhicunoscutul capitol „Femei. Realitate şi ficţiune”, subcapitolul „Gelozie”. Bineînţeles, fiecare dintre noi a avut multe poveşti de arme pe acest inepuizabil subiect, însă crème de la crème a fost următoarea.

Aparent, unul dintre tovarăşii mei are o gagică exasperant de geloasă şi posesivă, care-l ţine din scurt şi pe care nu-l lasă să mişte un deget. Bine, nici el nu e chiar uşă de biserică, dar şi asta e altă poveste!:)) Aşa că într-o zi, după a n-ceartă pe tema infidelităţii, tipa pune piciorul în prag: vrea dovada monogamiei, altfel rupe lanţul de iubire! Şi nu oriunde vrea testarea, ci la ….GINECOLOG tată! Poftim???? Bărbat la ginecolog? Da, la ginecolog! Bineînțeles, toţi am rămas blocaţi ca la Robingo, numai ochi şi urechi. Nu reuşeam să facem conexiunea teoretică între termenul „bărbat” şi actul medical care ţi-ar putea dovedi fidelitatea. La femei mai auziserăm noi de ceva asemănător, dar la bărbaţi de când ne-or făcut mamele noastre, nu!

Pus în faţa situaţiei de „tubi ornot tubi”, băiatu cedează şi se pune de acord cu mătuşea să meargă amândoi la ginecologi diferiţi: ea la o femeie, el la un bărbat (cam gay, într-adevăr). Odată stabilită clinica, ziua şi ora, purced într-o dis-de-dimineaţă la efectuarea testului trădării. Şi intră a meu în salon, acolo o secretară decupată din revista Hustler – înaltă, brunetă, ţâţe, ochelari. Cu greu se stăpâneşte să n-o dea în bară din prima şi este invitat cu sfială să intre în salonul doctorului. Acolo nenea îl pune să-şi dea jos pantalonii şi chiloţii şi să…. „să ce??? da zi bă odată ce ţi-o făcut!!!” îl somăm noi cu insterizaţi, împinşi de duhul necurat al curiozităţii. Păi, zice el, „a luat un băţişor dintr-ăla cu vată şi mi-a luat ceva mostră de ţesut de pe p…” După un moment temporal unic de uluire, izbucnim toţi într-un râs haotic care a contaminat instant toată încăperea :)) Sincer, nu m-am mai distrat de mult aşa bine. :D

Deci cum aşa ceva?!? Da! Se pare că există ceva tehnologie acuma care poate să-ţi spună, în baza unei probe prelevate de la ambii porumbei, prin metoda comparării fluidelor existente în cele două corpuri, dacă şi de câte ori ţi-ai înşelat parterul. Ideea e una simplă: dacă fiecare fluid se găseşte în corpul celuilalt şi sunt doar ele, e ok! însă dacă fiecare se găseşte în corpul celuilalt şi mai există şi altele străine pe lângă, atunci miroase a divorţ! :D

Şi după proba fizică, tovarăşu meu a mai avut de trecut o proba scrisă. I s-a aplicat un chestionar cu informaţii legate de numărul de partenere avute în trecut. A completat cu „una” în ultimul an, respectiv „patru” acum un an jumate :)) Şi se pare că n-a minţit, devreme ce acum sunt tot împreună….

  

Aşadar, 

Bărbaţilor, dacă măcar aţi auzit de un astfel de test, chiar dacă nu l-aţi făcut, îmi pare rău despre voi.

Femeilor, sper că nu v-am dat idei! 

Trădat cu dragoste

1. NU, nu eu! (sper!) :))

2. Bineînţeles, un prieten de-al meu şi chiar unul bun!

         Iar acest prieten poate fi, credeţi-mă, oricare din cei din lista mea de prieteni (upsy!:)) pentru amuzamentul personal, dar şi pentru evitarea unei tragedii shakespeariene, nu o să divulg deocamdată niciun nume, deşi mulţi dintre voi, dragii mei, vă puteţi pune nişte întrebări absolut legitime după citirea poveştii ăsteia. :))

            Bun! Pentru început trebuie lămurit faptul că istorioara asta recentă nu e chiar despre el, pe persoană fizică, ci despre jumătatea lui, şi nu aia bună, din câte o să vedem imediat!

             Aşadar ies aseară cu nişte tovarăşi la meci (clasic). Steaua cu FC Nimeni din Portugalia, dar asta are mai puţin importanţă. În faţa noastră - plasma, sub ea, o masă. La un moment dat, se aşează stingher un tip la vreo 30 ani, uscăţiv, înăltuţ, destul de prost îmbrăcat şi crispat de parcă nimerise absolut inopinat într-un bar de gay. Comandă două băuturi, ceva cocktailuri pe bază de portocaliu. După vasta mea expertiză bahică erau ceva Orange vodka, asezonate cu  frişcă şi nelipsita umbreluţă (că tot ploua afară). Şi se pune tipul pe aşteptat. Şi aşteaptă şi iar aşteaptă, fixându-ne rece cu privirea pe fiecare dintre noi.

          Paranteză: Am observat toate aceste detalii nu pentru că aş fi fost eu un foarte fin observator, candidatul ideal al SIE, ci pentru că nenea ăsta stătea fix în faţa mea, la 2 metri, iar traiectoria privirii mele de la punctul T0 - berea, la T1 - plasma, se intersecta invariabil cu aria lui de acoperire vizuală. OK!

             La noi la masă plin de glume, discuţii în contradictoriu, bârfe, râsete, bună dispoziţie…cam ca la un meci, nimic ieşit din comun:)) Din senin, îmi întorc scurt privirea spre intrarea în crâşmă şi o observ venind pe prietena unuia dintre prietenii mei cei mai apropiaţi (oare cine o fi?!:)). Vine gagica, super încrezătoare şi oarecum zâmbăreaţă şi se aşează ştrengar,dintr-o mişcare, la masa individului. Se dezbracă alene de ţoale, se apleacă peste masă şi-l pupă mişeleşte în mufarină pe îndrăgostit, după care, în timp ce se lăsă înapoi pe scaun, execută un scurt, dar cuprinzător, tur de orizont al meselor din incintă. Inevitabil, pentru un sfert de secundă, timpul îngheţă: privirea i se oprise la mine! şi până să fac eu vreun gest, pune culpabil ochii în pământ, se ridică brusc şi iese valvârtej din local. Vă rog să vă închipuiți că eu, în tot acest timp, stăteam cam ca la dentist, nemişcat, cu gură căscată, fără să-mi pot crede ochilor! Refuzam să cred că am văzut ce am văzut! Ca să înţelegeţi, fătuca asta şi cu tovarăşul meu erau împreună de când se ştiu, cu o extrem de luuungă istorie în spate, plină de suişuri şi coborâşuri. Au trecut şi prin multe probleme, încât ar fi putut foarte bine să scoată o culegere pentru olimpiada internaţională de matematică! Însă, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieţii ei se iubeau extrem de mult. Sau cel puţin aşa dădeau de înţeles!

              Revenind. Amantalâcul, rămas singur la masă, uluit de ce se întâmplă, se uită contrariat în urma ei şi nu înţelegea ce-a păţit fătuca. În secunda doi, îi sună telefonul, vorbeşte scurt, se ridică, îşi ia ţigările şi cele două orinjuri plătite şi iese în grabă din bar.

             Eu încă eram tot cu gura deschisă şi încercam să diger ce mi-a fost dat să văd… What?!?! Cam cât ghinion să aibă făptura asta gingaşă încât să păţească una ca asta?!:)) Încă nu sunt foarte hotărât ce să fac în situaţia dată… mai analizez problema şi cântăresc consecinţele! :)

PS. Pt fete:    Dacă tot o faceţi, faceţi-o profesionist, ce mama naibii!

       Pt băieţi: Ştiţi bancu cu Napoleon, nu?! 

Ce se mai fură în Cluj: oglinzi de Skoda

După ce, în urmă cu câteva luni, avusem ultimul incident cu oglinzile retrovizoare, se pare că această piesă de caroserie insistă să-mi scoată primele fire de păr alb, devreme ce trebuie s-o schimb mai des decât alimentez la pompă.

Povestea e una simplă: lăsat maşină peste noapte în centrul oraşului, găsit maşină dimineaţa fără oglindă! În concret, fără geamul propriu-zis. Doar că de data asta nu a fost vorba despre o lovire (ne)intenţionată, ea fiind desprinsă pur şi simplu, cu multă dibăcie, din suportul său de plastic… Acum stau şi mă întreb ce-o să urmeze? să mi se dezlipească folia de pe geamuri, să mi se şmanglească xenoanele din far? România, te iubesc! Însă vestea bună e că nu-s singurul Stan Păţitul din Cluj: fix la o zi distanţă am mai zărit în trafic o Skoda fără oglindă! Ta-daaaaam!!

Update

A doua zi am întreprins o cercetare poliţienească la locul faptei, dar, bineînţeles, exact acel spot nu era acoperit de puzderia de camere care împânzesc acest încântător oraş.

Care este legătura dintre cele două imagini?

 

PS. daţi click pt. mărire!

Vă spun eu: furtunul rupt al pompei de benzină!

         Totuşi, dacă în toate cele 6 ipostaze a fost vorba doar despre muieri, în declaraţia de faţă este vorba despre un mascul alfa, un bun tovarăş de-al meu (îl vom nota cu "Ş.").  Întâmplarea de pomină s-a petrecut într-o vineri de mai, pe la amiază, în incinta benzinăriei austriece de la intrarea în Diej, dinspre Kolosvar. Extenuat fiind după 2 ore de muncă şi 22 de distracţie, Ş. intră la pompă să alimenteze, face plinul, dar lasă furtunul în rezervor şi merge să plătească. Bazându-se pe faptul că măcar unul dintre bondarii ăia de angajaţi, care altădată sar ca termitele să te ajute obligat-forţat, va orbecăi un gest de extracţie al furtunului din orificiul rezervorului, Ş. se întoarce liniştit de la ghişeu, se urcă în maşină, porneşte şi BIFFF!! Din spusele sale imaginea a fost una cel puţin identică cu cele din colaj. Iar sunetul, suficient de puternic să atragă toţi gură-cască din perimetru. Cât ai zice „poliţia” nişte vajnici reprezentanţi ai organului s-au deplasat de urgenţă să noteze problema. Declaraţii, figuri, iertăciuni, promisiuni. Restul îl va acoperi firma de asigurare a maşinii.

          Ce învăţăm noi din această păţanie:

     1. Dacă tot ai retrovizoare, foloseşte-le!

     2. Nu lăsa pe altul să-ţi facă treaba, iar dacă tot o începi tu, du-o până la capăt.

     3. Încearcă să dormi măcar 5 ore/noapte în caz că te apucă dorul de ducă. 

Guess huuuu?!

Oare cum se cheamă acel cretin care se erijează într-un Dumnezeu întrupat şi care consideră faptul că în jurul propriilor lipide se învârte axa terestră, într-o perpetuă mişcare de revoluţie, în timp ce toţi ceilalţi sunt nişte fraieri toleraţi de pătura superioară din care provine însăşi augusta sa creatură? (Ave Hitler!)

Oare cum se cheamă acel cretin care ţine morţiş să-ţi corecteze şi completeze rău-intenţionat fiecare lucrare, să-ţi pună căciuli, virgule şi punct şi virgule, să-ţi înlocuiască cuvintele cu sinonime şi să refrazeze întregul fragment?

Oare cum se chemă acel cretin care până mai ieri te-a considerat un pion extrem de important pe tabla de şah, pentru ca mai apoi să te anatemizeze într-un nebun din vechea gardă, incapabil să respecte regulile jocului?

Oare cum se chemă acel cretin obsedat de putere şi funcţii, pentru care un scaun din piele neagră bătătorită de şuncile-i nemărginite reprezintă însăşi raţiunea de-a escalada treptele Piramidei lui Maslow?

Oare cum se cheamă acel cretin frustrat de nimicnicia poziţiei sale, puse în oglindă de succesul, măreţia şi consideraţia persoanelor care-i împărtăşesc aceeaşi masă citoplasmatică?

Oare cum se cheamă acel cretin care nu suportă o critică constructivă şi pentru care fiecare iniţiativă reprezintă o ofensă şi o ameninţare la însăşi existenţa sa de muscă ţeţe întronată?

Oare cum se cheamă acel cretin care-şi linge în cur şeful, doar ca să devină un şef mai mic? (n. şi tot degeaba!)

Oare cum se cheamă acel cretin pentru care singurul limbaj disponibil este cel de lemn, întortocheat şi superfluu, lipsit de transparenţă şi manipulator?

Oare cum se cheamă acel cretin incapabil să-şi organizeze eficient timpul de lucru şi să delege eficace sarcinile corespunzătoare?

Oare cum se cheamă acel cretin care face diferenţe între oameni prin favoritisme şi simpatii meschine?

……eh dragii moşului sunt convins că aţi păpat destul laptic şi că v-aţi prins cum îl cheamă. Pentru toţi ceilalţi, există Mastercard!

Unirea Prinicipatelor...de foame

Hai sa-ntindem coca mare, mai aici şi mai colea

Înăuntru, în cuptoare, ca s-astâmpăram foamea

Noi suntem din România şi suntem flămânzi şi goi

Şi, în vreme de urgie, ne vom transforma-n strigoi

Pentr-un ţâr de firmitură, ne vindem părinţii toţi

Fraţii noştri, conştiinţa, până şi pe cei din morţi

Aşa este tot românul, de când este pe pământ

A luptat să-i fie bine, numai lui, ca unui sfânt

Cetatea Studentei

      Fiecare floreştean a stat la un moment dat rezemat pe balustrada balconului propriu, în contextul unui tet-a-tet absorbitor cu vecinu’ din celălalt ansamblu rezidenţial, punându-şi întrebarea de 1000 de puncte: „Băh, ce-i lipseşte totuşi Floreştiului ăsta??”. Evident, pe lângă atotcuprinzătorul răspuns „TOTUL”, mai există, de curând, un supliment: campus universitar!

     Conform floreşti-gilău.ro, primarul Şulea îşi doreşte un campus fix într-una dintre cele mai aglomerate zone ale Floreştiului: Cetatea Fetei. Ideea nu e una chiar 9, în luna lui Răpciune al 2012, acelaşi primar avansa ideea unui campus care să se întindă pe vreo 10 hectare şi să deservească cca. 300 de studenţi.

     Toate bune şi frumoase (mai ales studentele), dar încă un adaos de 300 oameni, fiecare cu jumătăţile/amanţii(tele) proprii, la care se adaugă profii şi personalul administrativ, plus mijloacele lor motorizate de deplasare, înseamnă un stres destul de însemnat pentru cei 30000 de locuitori pe care îi are acum localitatea şi a căror vieţuire a devenit una destul de problematică, dacă nu tristă. Şi asta ca să nu mai vorbim de limbaj, ale cărui tente argotice tind să devină tot mai evidente, în special după o furtună de vară sănătoasă sau după o promenadă cu automobilul. 

    Dar să privim şi partea bună: ca să bei o bere ieftină, clătindu-ţi în acelaşi timp privirea cu forme clepsidrale, nu mai trebuie să mergi n-şpe km până în municipiu, pe Piezişă, unde, fie vorba între noi, nici nu prea poţi drinkăli pt că te lasă nino-nino fără document.  Plus că se vor deschide cluburi, baruri şi terase non-stop, adică exact ce-i trebuie floreşteanului tânăr, proaspăt însurat şi cu 3 childreni. Deja visez cu ochii deschişi…careva să mă trezească!! (şi pe nea’ Şulea)