Fix azi, de 8 Martie, am avut cu o reprezentantă a sexului slab o contradicţie legată de gestul tradiţional adânc înrădăcinat în gândirea colectivă a humanoizilor de pe acest Pământ - oferirea de flori cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii. Încă de la început vreau să stiţi că sunt împotriva acestui gest mecanic, ipocrit şi linguşitor. Oare de unde atâta romantism şi sensibilitate în a oferi nişte plante injectate, dar frumos colorate, tăiate sau rupte după caz, unei alte persoane doar pentru că "
aşa se face dom'le!". Păi de ce? Cine, unde şi când a zis că aşa se face? Măcar de-ar fi şi florile ălea în ghiveci, să le vadă şi muierea crescând deodată cu ea...să se uite peste câtva timp la ele, făcând-o să oftice într-o doară, c-o urmă de regret la gură "
Ce băiat era şi Ionuţ ăla...păcat c-am avut numa ozeneuri în cap!".
Un alt argument al femeilor în acest război civil e legat de clişeul arhetipal "gestul contează". Să mori tu! Măi, dacă tot vreau să dau o buruiană cuiva, o dau pentru că aşa simt eu, că aşa vreau să-mi exprim afecţiunea faţă de acea persoană, nu că aşa fac toţi boii care se dau de ceasul morţii să găsească cele mai sexi şi scumpe flori, şi apoi să se şi laude cu preţiosul megalo-gest.
Un sfat pentru bărbaţii pragmatici: dacă veţi dori vreodată să oferiţi pro bono o plantă unei femei, daţi-i o etnobotanică. Sigur o să fiţi răsplătit cu mult mai mult decât dacă v-aţi fi afişat împreună cu banala plantă cu petale şi pistil, plus că o să vă simiţiţi şi foarte bine ştiind că nu aţi aruncat banii pe fereastră.
 |
| Right plant |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu