Nu mai pot cu fetiţa de trei ani înecată în Tarniţa!!!

De câteva zile, pe toate reţelele de socializare şi canalele de ştiri sunt transmise non-stop imagini şi apeluri publice pentru găsirea "îngeraşului blond". Da opriţi-vă odată! Unu la mână, fătuca asta e deja moartă din momentul în care a ajuns cu capul sub gheaţă, acum plutind undeva în derivă prin imensul sarcofag lacustru. Şi doi, cum ar putea mai exact un feisbuc-junky dintr-ăsta de stă toată ziua proptit cu ochii în monitor, s-o "găsească" pe fetiţă (şi în viaţă dacă se poate)?! Numai dacă nu o fi având ceva puteri aliodor-manolice, altfel departe de mine orice explicaţie raţională...

Sincer, îmi pare rău de ce s-a întâmplat. Numai că se prea exagerează. O ştire dintr-asta în Moldova deschidea buletinul de ştiri de la ora 5 pe ProTV şi...cam atât! Asta e, oamenii mai mor, unii fiind chiar atât de duşi cu pluta încât să-şi condamne la moarte proprii copii. Trist, dar se-ntâmplă.

La sperat, înainte!

La sugestia Cristinei, o şibecaşă de-a mea din Oradea, am să vorbesc un pic despre cuvântul sper. Cred că în nicio altă limbă, acest termen nu are o semantică mai variată ca şi în dulcele grai românesc: „sper să câştig la loto”, „sper să îmi iau examenul”…aţi înţeles ideea nu?! Cuvântul ăsta din patru litere sintetizează profund felul românesc, foarte mioritic, de a acţiona şi de a privi lucrurile „bă speeer să nu mă omoare ciobanu vrâncean, da dacă vrea cu tot dinadinsul, ce pot să fac?!”…Să reacţionezi? Să nu mai speri ca prostu, fără sa faci nimic? Ne-am obişnuit ca totul să fie lăsat hazardului şi divinităţii: „sperăm să fie un an mai bun!”… Şi stăm şi aşteptăm să vedem dacă speranţa asta se materializează cumva. Dacă da, „ţ-am zâs, ţ-am zâs!!”, dacă nu „eh, păţăăăăşti, n-ai de unde ştii!”.

Cel mai mult îmi place aia cu „Speranţa moare ultima”. Să vă spun ce-i şi cu vorba asta. Cică era un film românesc horror în care jucau mai mulţi actori, printre care şi una intitulată Speranţa. Şi, conform scenariului oscarian, ea a dat ultima ortu popii în respectiva peliculă, lăsându-i pe toţi cu o urmă de regret, pentru că, să recunoaştem, gagica arăta binişor şi stârnea imaginaţia carnală a multor privitori.

Se anunţă o primavară grea fraţilor...

Dupa cum bine ne-a obişnuit mam'mare Încălzirea globală, mamiţica Natura şi tanti Miţa Clima, fiecare nou anotimp caută să puncteze decisiv la capitolul impresie artistică într-un mod care să-i determine pe oameni să creadă din ce în ce mai mult în cele 2-3 apocalipse prevestite anual. 

Şi, dacă în 2010 am avut cea mai calduroasă vară din ultimi 130 de ani, acum cea mai înzapezită iarnă din '54 încoace, e clar că şi primavara 2012 are toate premisele să devină mai grea decât aia din '55! Ce-a fost atunci...nu prea ştim exact, însă specialiştii avertizează că-n acest an s-ar putea înregistra o înflorire inopinată şi irefutabilă a tuturor speciilor cunoscute de brânduşe şi ghiocei, în paralel cu o înmugurire halucinantă a copacilor şi pomilor fructiferi. Acest fenomen, foarte rar întâlnit într-un astfel de anotimp, este pe cale să dea peste cap mersul mioritic al lucrurilor, autorităţiile pregătindu-se asiduu pentru a fi luate prin suprindere. Cei mai lezaţi vor fi însă tot oamenii simpli alergici la polen afectaţi de astenia de primavară dimpreună cu albinuţele înţepate care n-au apucat încă să-şi dezăpezească ieşirea din stup.

Institutul Naţionalizat de Statistică a emis în data de 14 februarie cod imaculat de naşteri. Conform acestuia, sporul natural al populaţiei ţării noastre a crescut îngrijorător în ultima perioadă ca urmare a masivelor precipitaţii atmosferice sub forma de fulgi. Se pare că tot mai mulţi oameni de zăpadă au început să-şi facă prezenţa pe uliţele satelor şi oraşelor, îngreunând foarte mult circulaţia, dar şi traiul semenilor lor. 

Din declaraţiile lui Nea Omăt, inflaţia de oameni de zăpadă poate avea un efect devastator asupra economiei naţionale: "Ferească Dumnezo...unde te învârţi, vezi numai oameni de zăpadă! Păi cum să nu crape economia când apar peste noapte astfel de făpturi care nu fac altceva decât să hiberneze toată ziulica?! Unde s-a ajuns dom'le cu nesimţirea asta!". Un alt compatriot al acestuia, Nea Troian s-a arătat puţin mai îngăduitor faţă de problematica natalităţii oamenilor de zăpadă: "Acuma trebuie să îi înţelegem şi pe ei...ce să facă săracii pe vremea asta, decât să numere morcovi şi să facă copii de zăpadă. Din păcate însă, din cauza precipitaţiilor solide, unii dintre aceştia au ajuns să crească într-o zi cât alţii într-o iarna".

Snow is in the air!

Dragoste la plic

Deşi Velăntains, ediţia 2012, a fost o adevarată zi de iarnă, atmosfera din stradă, la orele amiezii, a semănat mai mult a primăvară şi nu neapărat din cauza ghioceilor, ci mai degrabă a pseudo-îndrăgostiţilor cu fluturaşi în adbomen. Unde păşeai, că era simplă stradă, că era staţie de troleu sau trecere de pietoni, dădeai nas în nas cu bezelele, strângerile de mână şi privirile indecente ale acestor idealişti simpatici. Era mai ceva ca-ntr-un roman de-al Sandrei Brown featuring Paulo Coelho! Acuma să nu credeţi că mi-a strârnit vreo urmă de invidie acest fairytale...nici vorbă! Ba din contră. Toată această euforie instantă a infuziei de fiori metafizici nu este altceva decât o aparenţă banală şi periculoasă a ceea ce va deveni ea peste câtva timp sub apăsarea insensibilă a bombeului temporal. Fericirea iluzorie afişată azi ostentativ, sub ochii privitorilor indiferenţi, se va transforma treptat şi iremediabil într-o rutină apăsătoare care te ţine prizonier fără nicio posibilitate de recurs. Şi-atunci stai şi cugeţi ca badea Gheorghe de pe laiţa din uliţă: "Ce folos?!". Cum viaţa e doar un drum spre moarte, dragostea nu trebuie să creeze, în nici într-un caz, acei bolovani colţuroşi de care să te loveşti în timp ce păşeşti tremurând înspre luminişul tunelului...

Fă ce zice popa...ya right!

Ca să fi popă în ziua de azi nu e chiar aşa mare filosofie. Ca să şi predici, e chiar mai simplu! În principiu, trebuie să ştii din start câteva cuvinte specifice, majoritatea cu prefixele des-(mierda, frânare) şi prea-(sfinţit, curvi, fericit). Apoi trebuie să mai ştii bine pilda din Evanghelia din duminica respectivă (de exemplu, weekendul ăsta a fost cu fiu' risipitor care sparge toţi banii lu tat'so şi-apoi se întoarce cu coada între picioare înapoi acasă). Aşadar mai spui încă o dată toată povestioara asta cu batmani, nu înainte de a despica firul în paişpe şi de a sfăta drept-credincioşii, dojenindu-i să nu care cumva să facă ca "ăla", pentru că niciodată nu ştii ce poate întâmpla....în virtutea misterioaselor căi ale Domnului. Bineînţeles, cele mai misterioase sunt acelea care au determinat magia prin care un nene vine în faţa ta şi-ţi spune că e maaaare păcat să "trăieşti în dezmierdări", uitând că, în urmă cu ceva vreme, acelaşi sfătos te implora să mai bei o bere cu el...că n-are săracu curaj să meargă la gajici.

Din învăţăturile unei arădence către poporul său:

"Un ardelean duce întotdeauna lucrurile până la capăt şi dacă nu le face bine, sigur nu le va face rău", a declarat la investire noul ministru al Muncii, doamna Claudia Boghicevici.
Cuuum?!:))) Păi în primul rând se dă ardeleancă, când nu e! Aradul nu are nici în clin, nici în mânecă cu Ardealu. Aia e altă zonă, cu total alte tradiţii, alte obiceiuri, altă climă, alţi oameni. Ce-i dincolo de Ţara Moţilor/Apuseni e Banat/Crişana! Punct. Iar în al doilea rând, ce vrea ministresa vrea să ne spună e că domnia sa e un fel de Apă Sfinţită: nu face rău, da nici bine! Păi şi atunci....ce face? Lăsând la o parte eroarea gravă de logică - dacă un lucru îl faci rău, sigur nu are ce să fie bun în el, iar dacă nu-l poţi face bine (rau nu mai vorbesc), de ce îl faci? Nu mai bine stai tu pe tuşă şi laşi pe altul, c-o fi el ardelean, vrâncean sau ungurean să facă ce e de făcut la Muncă?!

Veselă, dar murdarăăăăă!

Ia să-mi spună mie cineva o situaţie mai ingrată decât aia în care eşti nevoit să-ţi plimbi spălătoarea prin blidul din care tocmai ai terminat de halit un pui de-un kil prins la ofertă. Bonus: apă caldă din părţi! Bonus 2: un căscat preluuung (vestitorul somnului).

Bărbat fiind, vă spun: e de departe cea mai dezagreabilă şi inconvenientă postură pe care genul masculin o poate cunoaşte. Până şi datu cu şmotru, prepararea mâncării sau apăsarea butonului on la maşina de spălat îs mai umane şi acceptabile...Poate ar fi totuşi cazul să-mi achiziţionez o maşinărie de spalat vesela. Dacă una manuală e mai greu de convins, o să fac pe naiba să-mi iau una pe bază de ştecher întrodus în priză. Iar dacă nu o să am bani, o să fur pisica vecinei...ştiţi ce bine linge?! Sîc! :)) 



Umilinţa masculină:))

Marţi seara am mers, pentru a doua oară în aproape 27 de ani, la basket frate! Iniţial am fost 4 handralăi, apoi au mai venit încă două persoane, printre care şi o gajică de un metru şi-un şniţel. Prima dată n-am înţeles ce vrea fătuca asta mai iexact, dar când văzui că-mi cere mingea să arunce nişte libere m-am dumirit rapid: a venit să joace şi ea basket...doh!!! Bun zic, hai să-i arătăm ce greşeală fatală făcu când a ales să joace cu masculii feroce! După nici 5 minute era clar: tipa venise să facă mişto de noi. Poate nu am fost toţi Şachili O'Nili şi Maicăli Jordăni, dar câteva pase şi driblinguri tot am făcut. Inutil. Basketbalista de ocazie înscria din orice poziţie, recupera aproape toate mingile, dădea pase imposibile şi la sfârşit, când toţi eram knockout de efort, ea insita să mai jucăm:)) Asta da femeie! Crek şi sub duş încă râdea de fraierii aia de băieţi care se mişcau ca morţii şi gâfâiau de îşi scuipau plămânii hăt! Aşa ceva....

Sâmbăta reducerilor la articole vestimentare în Diesel Ză Club

După un periplu prin mai multe crâşme, sâmbătă noaptea ajung pe o ninsoare scandinavă în clubul cu iz de combustibil din buricul municipiului. Îmi lăs hanoracu în maşină ca să mă pot infiltra mai uşor printre clubberii dezlănţuiţi (tactica unui prietenaş - merge!) şi intru. Când deschid uşa mă şi loveşte tăticule un val de căldură asezonată cu transpiraţie de era să cad din picioare. Ies afară şi mă uit dacă am nimerit bine...în clubul ăla de super-fiţă...unde merge Drăguşanca, ex-Cristea...ăla era! Tence, mai încerc o dată. Cu dificultatea unui călător într-un troleu bucşit, dintr-o zi toridă de vară, mă strecor printre transpiraţi până în mijlocul saunei, denumită nu ştiu din ce motive şi raţiuni - ring.

După nici 15 min ies. Altă distracţie! Până la garderoba de la intrare am făcut cam 5 min (3 metri). Da nu asta a fost marea problemă! Ce am văzut aici rar mi-a fost dat să văd într-un club de asemenea calibru: fiindcă toată lumea se înghesuia să îşi ia pardesiu', s-a creat la un moment dat un haos tipic românesc. Tanti de la dulap a dat chix văzând puhoiul de zombii cu mâna întinsă care implora după veşminte, astfel că i-a lăsat pe oameni să-şi ia ei singuri haina! Luaţi de-aici!:)) Ce-a urmat...vă daţi singuri seama! Ideea e că fiecare şi-a putut alege sâmbătă seara ce haină a vrut: scurtă, lungă, cu blană, fără blană, fulare de diferite dimensiuni şi culori, mănuşi, etc. Singura jmecherie era să nu dai nas în nas cu proprietaru:)) Toată ciorba a fost condimentată cu îmbrânceli, urlete şi certuri (De ce te baji în faţă băhhh, că-ţi sparg faţa!!!) Superb! 

Adevar sau provocare (pe mess)

……………………

Eu: iti place sa faci sex oral?

Ea: da...depinde

Eu: dc depinde?

Ea: cat de mult ii place partenerului..;)

Eu: ioi...

Eu: am inteles

Ea: daca ii place continui

Eu: bun raspuns

Ea: :))

Eu: :D

Eu: no zi…shoot

Ea: zi tu...

Ea: hai ca apoi imi vin si mie idei :P

Eu: :))

Eu: in general, ajungi usor la orgasm?

Ea: nu

Ea: tre munca multa

Ea: :))

Eu: pff :))

Ea: taci ca-i bine

Ea: :))

Eu: deci ai ajuns de cateva ori la climax

Eu: :))

Ea: eeee...am ajuns de mai multe

Eu: preafericito:))

Ea: :P

Ea: dar tie ce-ti place sa ti se faca?

Eu: ….sa vorbeasca urat, murdar, filthy:D

Eu: sa nu se cenzureze

.................................

Eu: tu ce preferinte ai mai speciale?

Ea: ufff

Ea: sa fiu sarutata,mangaiata

Ea: am tot felu de fantezii

Ea: sunt perversa uneori:P

Eu: excelent:D

Eu: asa

Eu: continuam

Ea: da

Eu: ai facut vreodata sex anal? si dk da, ti-a placut?

Ea: nu

Ea: n-am facut

Ea: ma tem

Eu: dc doamne?

Eu: ca nu se intampla nimik rau

Ea: de durere

Eu: aia e la inceput

Eu: dar dispare pe parcurs

Eu: (asa mi s-a spus:)) )

Ea: hmmm...deci ai facut

Eu: da:P

Ea: ii placut?

Eu: f placut

Eu: plus ca si fata se excita mai tare

Eu: datorita temrinatiilor nervoase de acolo

Eu: pt un baiat...nu mai zic

Eu: plus ca nu ai stres de urmasi:P

Ea: :))

Ea: ma faci curioasa

Ea: :P

Eu: iti recomand sa incerci

Eu: macar de curiozitate

Ea: cu tine?:P

Eu: :))

Ea: :))

................................

Ea: cand eram in liceu eram complexata ca am sanii prea mari

Eu: fii serioasa

Eu: :))

Ea: :))

Eu: NICIODATA o femeie nu are sanii prea mari!!!

Eu: :))))

Ea: :D

........

Criogenia salvează ţigănia

Tăt stau şi cujet: cum friguri rezistă tuciurii noştri la bătaia de joc a termometrelor?! Eu înţeleg că-s căliţi, trecuţi prin furcile caudine ale vieţii terestre, dar...cum rezistă?! Pe-o vreme umbroasă în care ţi-i milă să scoţi din casă până şi câinele Husky (care-şi permite aşa ceva), ţiganii stau bine-merci în coteţele lor din carton sfidând cu îngâmfare răcoarea de afară "Noi phutem bhăăăăă, nu cha voi, mânca-ţ-aş!"
Punctul maximal al compasiunii mele se îndreaptă totuşi spre ţiganii din Întorsura Buzăului! No, dacă ăia rezistă iernii 2012 pot spune cu siguranţă că ei vor rezista cu brio şi la Apocalipsa din decembrie. Până la urmă, chiar dacă fac ţurţuri la gură, care-i problema? Urmând exemplul ursului hibernofil, trei luni scapă de toate grijile cotidiene: nu tu haleală pentru puradei, nu tu probleme cu parcarea gloabei, nu tu bătaie pe locurile de cerşeală. La ivirea ghioceilor, toată şatra e fericită. Nici măcar unu nu-l vezi să aibă vreo viroză sau ceva răceală dintr-asta minoră! Asta dovedeşte, încă o dată, că cea mai bună afumătură rămâne, nu-i aşa, cea conservată! Yummyyy