Afacerea „Candela oficială”

         Mă surprind de multe ori cujetând, precum badea Gheorghe pe laiţa din faţa bătăturii, la întortocheatele căi ale Domnului edificate de reprezentanţii acestuia în teritoriu – sfinţii părinţi. Pe principiul „şi gura noastră ar mânca o prescură”, Patriarhia Română a lansat de Paşti candela oficială. La o primă auzenie a sintagmei te întrebi ce-o mai fi şi asta?! Sunt atât de multe tipuri de candele încât a fost nevoie de intervenţia hotărâtă, în forţă, a Preafericitului „Bre, până aici! Gata cu fake-urile ăstea de 2 lei de pe piaţă. Drept-credincioşilor, vă arătăm noi cum trebuie să arate o candelă vero, originală: galbenă, 60 de ore de funcţionare garantate şi costă 7 lei!”. Treaba-i oablă ca covrigu: ortodocşii vor ştii de acum încolo ce să cumpere, evitând cu fermitate ofertele indecente ale comercianţilor de ceară cu fitil care-şi vând dispozitivele la 3-4 lei bucata. Adevărul e că altfel arde lumina din brichetă într-o candelă binecuvântată de însuși Preaf. Daniel!

      Iar lumina galben-aurie degajată, nu poate decât să le încălzească şi mai mult sufletele buzunarelor acestor vajnici păstori ai turmei Domnului. Cum? Păi simplu: în condiţiile în care reprezentanţii Patriarhiei estimează vânzări de aprox. 10-12 milioane de candele anual (că din fericire, poporul român e foarte credincios), iar preţul unei unităţi e de aproape 2 euro, rezultă un profit de peste 20 de milioane de euro şi asta doar prin alăturarea unui cuvânt profan altuia religios. Este că sfinţii părinţi se pricep şi la afaceri?