Un’te duci tu mielule?
La tăiere,
porcule!
Sacrificarea aproape ritualică a urătăniilor cu
prilejul unei sărbăutori religioase reprezintă un obicei destul de înrădăcinat
în mentalul colectiv românesc. Nicăieri în lumea largă nu mai vezi aşa ceva. Până
şi papuaşii din Guineea trag cu arcul numai atunci când le chiorăie maţele de
foame, fără să facă asta cu o periodicitate calendaristică bine stabilită.
Românii nu se simt bine dacă nu fac o porcucidere
de Crăciun sau jupuii un mieluţ de Paşti. Bine că nu mai avem în calendar şi
alte sărbători mari care trebuiesc musai marcate de vreo asomare tradiţională
cu toporu şi cuţitu. Dacă totuşi ar exista aşa ceva, ce-am putea să mai
sacrificăm din coteţ? În ordinea firească, ar fi rândul găinei. Da ce să faci
cu una? E cam de porc! Nici măcar o curcă nu-ţi ajunge să furajezi toţi boii de
musafiri. Minim 10 gallus domestica zic
eu c-ar fi cifra corectă dacă nu vrei să te faci de oaie. Mai aştept sugestii…
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu