5 noiembrie 2011

N-ai feisbuc, nu exişti. My ass!!!

Rămăsesem dator cu o explicaţie câtorva dintre prietenii mei ultra-mega-intrigaţi că i-am şters din lista de prieteni: NU, nu v-am şters drajilor! Eu m-am auto-clinărit prin simpla apăsare a butonului "Do you really want to close your FB account?" DA, chiar vreau! Am avut însă supriza să văd că aştia nu ţi-l închid de tot, numai ţi-l suspendă. Al naibii Ţucănberg ăsta....speculează slăbiciunea umană de a nu rezista tentaţiei apăsării butonului "Activate your FB account?". Însă eu batman-batman....de 3 luni, mintenaş!
De ce mi l-am suspendat? Mulţi au ţinut să-mi sugereze ei înşişi explicaţia: "sigur te-a prins prietena că agăţai gajici pe feisbuc, hehe", sau cea mai tare "te-a pus să-ţi schimbi statusul că eşti într-o relaţie, nu? hehe". Deci NU, hehe, not even close, cum ar zice americanu! Unu la mână-nu am prietenă şi doi: nu-mi dictează nimeni ce şi cum să fac! Ca am lămurit asta, iată explicaţia reală, obiectivă şi de netăgăduit: devenisem olecuţă dependent de saitu ăsta de socializare, petreceam ore întregi pe el fără să fac nimic productiv. Pierdeam vremea mai ceva ca aleşii noştri în Parlament. E important totuşi să ştii când se te opreşti, când să pui picioru în prag înainte să dai cu capu în tocu de sus. Un lucru e cert: sunt bucuros că nu mă mai trag pe fesebuci!
O singură qestie regret: nu mai ştiu când să zic şi eu un La mulţi ani prietenilor...aşa că iertare în caz că nu vă deranjez cu vreun apel în care să vă îndrug 2-3 bla-blauri obosite şi  câteva stereotipii clasice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu